Poate numai schimbarea.
Aud in fiecare zi ca omul de la o anumita varsta nu se mai schimba...am momente cind cred , momente cind nu cred. Totul e intr-o continua transformare si atunci individul ca componenta a acestui tot unitar , nu se schimba,nu se adapteaza? Eu ca individ simt ca m-am schimbat in ultimul timp,viata mea a luat viteza. Nu sunt in permanenta multumit de ceea ce fac sau ceea ce sunt dar ....probabil pe la 75 de ani o sa fiu multumit. Cum pot doua persoane sa se placa la nesfarsit daca ele sunt intr-o continua transformare? Cred in cuplu dar imi e greu sa-mi explic aceasta ipoteza. Poate dragostea sa eclipseze schimbarea ? Sa te orbeasca? Sau sa te faca indiferent la schimbarea partenerului de viata?
Parerea mea e ca intr-un cuplu cel putin, ambii parteneri se modeleaza unul dupa celalalt. Pentru a fi bine, dupa o schimbare a unuia, celalalt se modeleaza dupa partener si vice versa. Poate schimbarea nu e atat de evidenta, dar la un moment dat se simte, si deci, pentru o mai buna "functionare a cuplului", modelarea este inevitabila.
RăspundețiȘtergereTreaba cu "dragostea e oarba" e oarecum adevarata! Nu , nu cred ca sunt la varsta la care imi permit sa zic asta, dar totusi...cred k dragostea ne poate face si mai buni si mai rau, si involuntar ne schimbam, in numele ei!
Repet, e doar parerea mea!