miercuri, 18 februarie 2009
Poate o zi sa-ti schimbe viata?
marți, 10 februarie 2009
Prezentul...victima a trecutului?
Omul cit traieste invata...din greselile sale, din realizarile sale sau ale altora.Dar toate aceste invataminte vin din trecut.Practic trecutul te formeaza ca individ,iti modeleaza personalitatea si se intampla ca rezultatul sa fie pozitiv. Sa te formezi si sa ajungi un om la locul lui,dar in tot restul vietii poti fi judecat pentru unele greseli din trecut peste care ai avut taria de caracter sa treci si ai invatat ceva din ele. E corect sa cari aceasta piatra de moara tot restul vietii? Nu ma refer aici la reabilitare, ma refer la eroarea de a nu vedea decit ceea ce iti convine dintr-o situatie. Nu cred ca o persoana care a trecut peste o gresala singur si a inteles de ce a facut-o si si-a dat seama de gravitatea ei o sa o mai repete. E foarte simplu sa pui etichete fara sa cunosti persoana. Ca victima a propriilor greseli din trecut, ma gandesc ce trebuie sa fac. Sa demonstrez ca eticheta pusa e gresita sau sa merg mai departe fara sa intorc capul?
luni, 9 februarie 2009
Perceperea realitatii
sâmbătă, 7 februarie 2009
Posibilitatea de a alege
joi, 5 februarie 2009
Derutant...dar posibil sa fie adevarat!
"Secretul fericirii nu este sa faci ceea ce-ti place, ci sa-ti placa ceea ce faci"
Am citit asta pe un blog al unei prietene si am fost bulversat, chiar am comentat putin ideile ei. Sincer sa fiu seara m-am tot gandit, s-a cutremurat un stilp la personalitatii mele. Chiar sa fie asa? Am trait cu impresia ca "esti fericit cind ajungi sa faci ce iti place" si dintr-o data mi-am dat seama ca e posibil ca acest principiu sa fie eronat. Am avut o viata personala fericita , lucrurile s-au schimbat putin, dar mi-am revenit. Acum imi place ce fac si in viata personala si in cea profesionala...oare sunt fericit si nu imi dau seama? Nu constientizez fericirea? Poate fi atit de ...trist? Sincer,ceva lipseste si cred ca e legat de titlul blog-ului,inca ma caut? Sau inca mai caut?
miercuri, 4 februarie 2009
Sincronizarea
marți, 3 februarie 2009
Iubirea...un cliseu?
Nimeni si nimic nu e vesnic
Poate numai schimbarea.
Aud in fiecare zi ca omul de la o anumita varsta nu se mai schimba...am momente cind cred , momente cind nu cred. Totul e intr-o continua transformare si atunci individul ca componenta a acestui tot unitar , nu se schimba,nu se adapteaza? Eu ca individ simt ca m-am schimbat in ultimul timp,viata mea a luat viteza. Nu sunt in permanenta multumit de ceea ce fac sau ceea ce sunt dar ....probabil pe la 75 de ani o sa fiu multumit. Cum pot doua persoane sa se placa la nesfarsit daca ele sunt intr-o continua transformare? Cred in cuplu dar imi e greu sa-mi explic aceasta ipoteza. Poate dragostea sa eclipseze schimbarea ? Sa te orbeasca? Sau sa te faca indiferent la schimbarea partenerului de viata?